CORIÍNĂ s.f. (Biol.) Proteină din stratul intermediar al pielii animalelor, care leagă fibrele de colagen. [< fr. coriine]. Vezi definitia »

LÚNCĂ, lunci, s. f. 1. Șes de-a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică; regiune inundabilă a unei văi. 2. Pădure formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi. – Din sl. lonka. Vezi definitia »

TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. ◊ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. ◊ lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis) Vezi definitia »

RESURGÉNȚĂ s. f. reapariție la suprafață, sub formă de izvor, a unei pânze de ape subterane. (< fr. résurgence) Vezi definitia »

CLUCEREÁSĂ, clucerese, s. f. Soția clucerului. – Clucer + suf. -easă. Vezi definitia »