TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. Vezi definitia »

VÉNĂ, vene, s. f. 1. Vână (I 1). 2. Fig. (Livr.) Conjunctură favorabilă; șansă, noroc (la un joc de noroc). – Din fr. veine, lat. vena. Vezi definitia »

căminiadă, căminiade s. f. (pub., iron.) procesul de repartizare a spațiilor de cazare studențești la început de an universitar, adesea contestat și umbrit de unele practici ilegale. Vezi definitia »

ALGEBROLÓGICĂ s. f. încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule. (< algebră + logică) Vezi definitia »

STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură. Vezi definitia »