strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit. Vezi definitia »

BIBLIOTÉCĂ s. f. 1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește. ◊ mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților. 2. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colecție de programe într-o unitate de informatică. (< fr. bibliotèque, lat. bibliotheca) Vezi definitia »

IÚRTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta. Vezi definitia »

-GLÓSĂ² elem. v. gloso-. Vezi definitia »

PECTÍNĂ, pectine, s. f. (La pl.) Clasă de compuși organici care se găsesc în țesuturile celulelor vegetale și care, prin amestecare cu apă și prin fierbere, capătă forma unei gelatine, fiind folosiți în industria alimentară, farmaceutică și în cosmetică; (și la sg.) compus organic vegetal din această clasă. – Din fr. pectine. Vezi definitia »