OÁZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis. Vezi definitia »

LITIÉRĂ s.f. 1. Lectică. 2. Strat de frunze moarte și de alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure. [Pron. -ti-e-. / < fr. litière]. Vezi definitia »

MACROMOLECÚLĂ s.f. Moleculă cu un foarte mare număr de atomi. [Cf. fr. macromolécule, rus. makromolekula]. Vezi definitia »

SPONDILARTRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a articulațiilor vertebrale. [< fr. spondylarthrite, cf. gr. spondylos – vertebră, arthron – articulație]. Vezi definitia »

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo. Vezi definitia »