BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. m. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

coperioáră, coperioáre, s.f. (reg., înv.) capac. Vezi definitia »

BURTIÉRĂ, burtiere, s. f. Corset care strânge burta și șoldurile. [Pr.: -ti-e-] – Din burtă + suf. -ieră. Vezi definitia »

ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din tc., cf. rus. erik, și poate de la iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, și de la iarc, s. n. (Banat, șanț), din sb. jarak. Vezi definitia »

TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara]. Vezi definitia »