SCRÚPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop. ◊ Expr. A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum. Vezi definitia »

a călca cu stângul expr. a începe prost o acțiune. Vezi definitia »

HIBERNÁCUL s.n. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie organul de rezistență (de iernare) al unor plante acvatice. [< germ. Hibernakel]. Vezi definitia »

a deschide pliscul expr. (intl.) a denunța. Vezi definitia »

NELALÓCUL, adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfășoară, etc.) în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – Ne- + la + loc Vezi definitia »