REZÉRVĂ s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilități. ◊ cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. motiv de îndoială, obiecție. ♦ fără ~ = fără reținere, în întregime. ◊ (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență. (< fr. réserve) Vezi definitia »

HINDUSTÁNĂ adj.f., s. f. (Limbă) indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. – Din fr. hindoustani. Vezi definitia »

DISAMÁRĂ s.f. Fruct uscat format din două samare unite. [< fr. disamare]. Vezi definitia »

PAPAVERÍNĂ s. f. alcaloid al opiului, folosit în medicină ca vasodilator și antispastic. (< fr. papavérine) Vezi definitia »

tărâță s. f. sg. spermă. Vezi definitia »