PLUTÉUS s.m. (Zool.) Larva echinodermelor. [< germ. Pluteus]. Vezi definitia »

însús s.m. (înv.) cel prea înalt, cel mai de sus. Vezi definitia »

MÚCUS s.n. Secreție a celulelor mucoase ale glandelor. V. mucozitate. ♦ Lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. [< fr., lat. mucus]. Vezi definitia »

PÁPUS s. n. smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului ajuns la maturitate. (< lat. pappus) Vezi definitia »

CÚMULUS s. m. formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care vara prevestesc timpul frumos. (< fr., lat. cumulus) Vezi definitia »