barchét (barchéturi), s. n. – Țesătură de bumbac. – Var. barhet, barhent. Ceh. barchet (Berneker 44), germ. Barchent (Borcea 178), din v. germ. med. barkan. Este cuvînt de origine arabă, identic cu sp. barragán. Din germ. provine mag. bársony (cf. sb. bršun), de unde barșon, s. n. (Trans., catifea), cu var. brașon, probabil prin asociere de idei cu centrul comercial al Brașovului (cf. Cihac, II, 480; Gáldi, Dict. 104). Vezi definitia »

AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. Vezi definitia »

MUGUET [MÜGHÉ] s. n. boală a mucoaselor datorită unei ciuperci, care apare în gură la sugari; mărgăritărel. (< fr. muguet) Vezi definitia »

regret pentru o fapta rea Vezi definitia »

încét (înceátă), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s. f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s. n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel). Vezi definitia »