PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

ALBANOLOGÍE s. f. albanistică. (< Albania + -logie) Vezi definitia »

CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jeratic”. Vezi definitia »

ALIENÍE s. f. lipsă a splinei. (< fr. alliénie) Vezi definitia »

COLONLÍNIE s.f. (Poligr.) Linie care marchează începutul textului de colontitlu. [Gen. -iei. / cf. germ. Kolumnenlinie]. Vezi definitia »