lăitár, lăitáre, s.n. (reg.) răcitoare unde se adună țuica din cazan. Vezi definitia »

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario]. Vezi definitia »

MĂJÁR, măjari, s. m. (înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar. Vezi definitia »

SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis). – Scripcă + suf. -ar. Vezi definitia »

LACUNÁR adj. care prezintă lacune. ◊ (despre minerale) cu interstiții în punctele de joncțiune. ♦ sistem ~ = ansamblu de cavități discontinue care umplu interstițiile celulelor, țesuturilor și organelor. (< fr. lacunaire) Vezi definitia »