ștand³, s.n. sg. (reg.) 1. (în forma: ștoand) funcție, post. 2. (în loc. adj.) de ștand = (despre militari) în termen. Vezi definitia »

IMÚND, -Ă adj. (Liv.) Murdar; oribil, dezgustător la înfățișare. [< lat. immundus, cf. fr. immonde]. Vezi definitia »

COMPÚND s.n. v. compound. Vezi definitia »

SEMIFÓND s.n. Alergare de viteză și de rezistență pe distanțe medii. [< semi- + fond, după fr. demi-fond]. Vezi definitia »

cînd adv. și conj. – 1. Indică o relație de coincidență temporală nuanțată cu ajutorul prepozițiilor: coincidența termenului inițial, de cînd; a termenului final, pînă cînd; a termenului mediu, pe cînd. – 2. (Cu cond.) Dacă, în caz că (indică o relație condiționată). – Mr. cîndu, megl. cǫn, istr. căn(d). Lat. quando (Pușcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344; DAR); cf. it. quando, fr. quand, sp. cuando. – Der. cînduși, conj. (înv., cînd); cîndai, adv. (poate, posibil), arhaism pe care DAR îl consideră der. din lat. quando alias; cîndva, adv. compus cu va ‹ vrea, ca ceva, cineva; nicicînd, adv.; oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formație cu oricînd, adv., a cărui var. vericînd, se apropie mai mult de forma primitivă, cf. vreun. Vezi definitia »