PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic. Vezi definitia »

COMPONÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la o compoziție muzicală. II. s. f. (muz.) arta compoziției. (< it. componistico) Vezi definitia »

ȘTIINȚÍFIC, -Ă adj. De știință, referitor la știință, bazat pe principiile științei. [Pron. ști-in-. / < fr. scientifique, după știință]. Vezi definitia »

-FILÁCTIC elem. filact(o)-. Vezi definitia »

mojíc (mojíci), s. m. – 1. Țăran, om simplu. – 2. Bădăran, țopîrlan. – 3. (Adj.) Josnic, obraznic, nerușinat. Rut., rus. mužik (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 201), cf. pol. muzyk, ceh. muzik. Este dubletul lui mujic, s. m. (țăran rus), cultism din sec. XIX. Der. mojicesc, adj. (grosolan); mojicește, adv. (cu mojicie); mojicie, s. f. (grosolănie, obrăznicie); mojicime, s. f. (țărănime, plebe); mojicos, adj. (țărănesc). Vezi definitia »