Definita cuvantului epilog
EPILÓG s. n. 1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ◊ parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului. 2. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere. ◊ (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc. (< fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu epilog
polilóg, -ă, s.m. și f. (înv.) om limbut, flecar, guraliv. Vezi definitia »
CARDIOLÓG, -Ă, cardiologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în boli de inimă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardiologue. Vezi definitia »
DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ (P. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. Vezi definitia »
CÂRCIÓG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok. Vezi definitia »
strâmbănóg, strâmbănógi, s.m. și strâmbănoáge, s.n. (reg.) 1. (s.m.) crăcănat. 2. (s.n.) cusătură populară ornamentală în zigzag. Vezi definitia »