SEGREGÁRE s.f. Acțiunea de a se segrega și rezultatul ei; segregație. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredității materne de cea paternă în celule diferențiate. ♦ Segregație rasială. [< segrega]. Vezi definitia »

ÎMBIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba. Vezi definitia »

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța. – V. ațâța. Vezi definitia »

PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. Vezi definitia »

CAPELÁRE s.f. (Mar.) Acțiunea de a capela; capelatură. [< capela]. Vezi definitia »