Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ s. f. 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. ♦ a face ~ = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque, gr. epokhe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri Vezi definitia »
GHEORGHIÁNCĂ, gheorghiénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Sfântu(l) Gheorghe (din județul Covasna). ♦ Locuitoare din municipiul Sfântu(l) Gheorghe. (gheorghian + suf. -că) Vezi definitia »
CIANHIDRÍNĂ s.f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, servind la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [Pron. ci-an-. / < fr. cyanhydrine]. Vezi definitia »
PROBÁZĂ s. f. (Reg.) Probozeală. – Postverbal al lui probozi. Vezi definitia »
RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle]. Vezi definitia »