Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ s. f. 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. ♦ a face ~ = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque, gr. epokhe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
ștandélcă s.f. (reg.) construcție în care se păstrează fânul. Vezi definitia »
BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante]. Vezi definitia »
TERÍNĂ s.f. (Franțuzism) Supieră de pământ ars. ♦ Vas de pământ pentru încolțirea semințelor în floricultură. ♦ Vas de pământ în care se fierbe sau se păstrează carnea. [Cf. fr. terrine, it. terrina]. Vezi definitia »
TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara]. Vezi definitia »
PATÉRĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr. patère, lat. patera) Vezi definitia »