OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. Vezi definitia »

DEMORALIZÁNT, -Ă adj. Care demoralizează; deprimant. [Pl. -nți, -te. / cf. fr. démoralisant]. Vezi definitia »

privánt, privánturi, s.n. (reg.) ramă a ferestrei. Vezi definitia »

AGÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Reprezentant al unui stat, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., care are anumite însărcinări; cel care lucrează în numele cuiva, care îndeplinește o misiune publică. 2. Orice factor care dă naștere unei acțiuni, factor activ. 3. Nume de agent = substantiv sau adjectiv care arată pe cel care îndeplinește acțiunea unui verb. 4. Spion. [Pl. -enți, (1,4) -nte, var. aghent, -ă s.m.f. / < fr. agent, cf. it. agente, germ. Agent, lat. agens < agere – a face]. Vezi definitia »

COVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. [< germ. kovalent]. Vezi definitia »