SELECTÓR s. n. 1. dispozitiv al aparatelor de radiorecepție care le face selective. ♦ ~ telefonic = mecanism într-o centrală telefonică automată la alegerea liniei care corespunde numărului telefonic cerut. 2. mașină agricolă la selectarea și sortarea semințelor pe calități. 3. organ al mecanismelor unei mașini de tricotat care selectează acele în vederea realizării desenelor în tricot. (< fr. sélecteur) Vezi definitia »

UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator) Vezi definitia »

TRASÓR I. s. n. 1. ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasor (I). ◊ (poligr.) lamă neascuțită de oțel în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc. 2. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. ♦ ~ de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. II. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element. (< fr. traceur) Vezi definitia »

DIVIZÓR, divizori, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊ Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. – Din fr. diviseur, lat. divisor. Vezi definitia »

LEUȘÓR¹, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu¹; leuț¹. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »