Definita cuvantului erbivor
ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu erbivor
DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor) Vezi definitia »
AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Din ameți + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
CASCADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acțiune periculoasă. 2. acrobat care execută serii de căzături și sărituri. 3. (fam.) persoană cu o conduită ușuratică. (< fr. cascadeur) Vezi definitia »
STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(Înv.:despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător. Vezi definitia »
ADMIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care admiră, animat de admirație. [Cf. fr. admirateur, lat. admirator]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z