CLU s. n. partea cea mai reușită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracție, de interes; haz, șic. (< fr. clou) Vezi definitia »

SUBMULTÍPLU s. m. 1. mărime care intră de un număr exact de ori într-o mărime de aceeași natură. 2. fiecare dintre subdiviziunile unităților în sistemul de măsuri și greutăți. (după fr. sous-multiple) Vezi definitia »

ȘMUȚTÍTLU s.n. (Poligr.; rar) Copertă falsă, interioară; pagină de gardă. [< germ. Schmutztitel]. Vezi definitia »

SÍMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Probă la jocurile de tenis, disputată între doi jucători. 2. Ușor de făcut, de priceput etc. ♦ Fără ornamente, neîncărcat, necăutat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. Care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (Despre oameni sau manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex]. Vezi definitia »

OCTÚPLU, -Ă, octupli, -e, adj., s. n. 1. Adj. De opt ori mai mare sau mai mult în raport cu cantitatea dată. 2. S. n. Mulțime, grup compus din opt unități. – Din fr. octuple. Vezi definitia »