TRIÁNGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle. Vezi definitia »

binóclu (binócluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire. Vezi definitia »

CVADRICÍCLU, cvadricicluri, s. n. Vehicul cu patru roți, asemănător bicicletei, acționat, de regulă, de către un motor cu ardere internă sau electric. Vezi definitia »

EPÉNGLU s.n. Evoluție aeriană elementară a unui avion, executată în plan vertical. [< fr. épingle]. Vezi definitia »

EPÉNGLU, epengluri, s. n. Exercițiu de zbor aviatic compus dintr-un număr de viraje executate la un unghi de 180° pe panta de urcare și de coborâre, urmate de coborâre în zbor și aterizare. – Din fr. épingle. Vezi definitia »