ODĂ¹ s. f. 1. (ant.) poezie eroică, poem care se cânta sau se recita cu acompaniament de liră. ◊ poezie lirică în care se exprimă sentimente de admirație, de preamărire față de persoane, fapte eroice etc. 2. lucrare muzicală cu caracter eroic, solemn. (< fr., gr. ode, lat. oda) Vezi definitia »

IÁPĂ, iepe, s. f. 1. Femela calului. ◊ Expr. A bate șaua (ca) să priceapă (sau să înțeleagă) iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (Reg.) Tălpig (la războiul de țesut). – Lat. equa. Vezi definitia »

HEMATÍNĂ s.f. Substanță colorantă a hemoglobinei, care conține fier. [< fr. hématine, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

NACÉLĂ s. f. 1. coș deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care conține grupul motopropulsor al unui avion. ◊ cabină de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări. 4. element arhitectural de secțiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid. (< fr. nacelle) Vezi definitia »

murgílă s.m. (pop.) 1. Amurg, crepuscul. 2. Fantomă (stafie, strigoi) ce umblă în amurg. Vezi definitia »