ARBALÉTĂ s. f. 1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile. 2. armă folosită la vânătoarea sub apă. (< fr. arbalète) Vezi definitia »

VITAMÍNĂ, vitamine s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin. Vezi definitia »

RODOMONTÁDĂ s.f. (Rar) Lăudăroșenie, fanfaronadă. [< fr. rodomontade]. Vezi definitia »

CAROTÍDĂ s.f. Fiecare dintre cele două artere situate de o parte și de alta a gâtului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis]. Vezi definitia »

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a. Vezi definitia »