fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII). Vezi definitia »

PARAGENÉZĂ s.f. Formarea în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în aceeași epocă. [< fr. paragenèse]. Vezi definitia »

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Bolboroseală, bombăneală. – Din boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »

COLÁNĂ s. f. culegere de poezii sau de proză cu temă comună. (< it. collana) Vezi definitia »

IEROGLÍFĂ, ieroglife, s. f. V. hieroglifă. Vezi definitia »