RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde]. Vezi definitia »

GLISÁDĂ s.f. 1. Zbor alunecat al avionului în linie dreaptă, în lungul aripii înclinate. 2. (Coregr.) Pas făcut pentru a merge într-o parte. [< fr. glissade]. Vezi definitia »

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

născálă, născále, s.f. (reg.) pom fructifer denumit și moșmon. Vezi definitia »

TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală. Vezi definitia »