OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag. Vezi definitia »

tofológ, tofoloágă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană cu mișcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari și rupte. Vezi definitia »

ENOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în enologie. Și oenolog, var. oinolog s.m.f. / < fr. oenologue]. Vezi definitia »

CITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în citologie. [Cf. it. citologo]. Vezi definitia »

UROLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în urologie. (< fr. urologue) Vezi definitia »