DANTÚRĂ s. f. 1. totalitatea dinților unui om. ◊ dentiție (3). 2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< fr. denture) Vezi definitia »

SPERMOGRÁMĂ s. f. examen de laborator al spermei. (< fr. spermogramme) Vezi definitia »

EUROVALÚTĂ s. f. valută convertibilă în dolari sau euro² care circulă în afara sistemului bancar al țării respective. (< euro¹- + valută) Vezi definitia »

opăreală, opăreli s. f. anchetă desfășurată de poliție și procuratură cu inculpatul în stare de libertate. Vezi definitia »

GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »