Definita cuvantului esențialitate
ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr. essentialité)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu esențialitate
foárte adv. – Determinativ pe lîngă un adjectv sau adverb care ajută la formarea superlativului absolut. – Istr. forte. Lat. fŏrte „puternic, tare” (Pușcariu 634; Candrea-Dens., 626; REW 3458; DAR), cf. alb. fortë, it. forte, prov., fr. fort, sp. fuerte. Pentru semantism, cf. fr. fort, „foarte”, și folosirea rom. tare cu același sens. Der. neol. fort, s. n., din fr. fort; forță, s. f., din fr. force, it. forza; (s)forța, vb., din it. (s)forzare; fortăreață, s. f., din fr. forteresse; forte, adv., în muzică, din it. forte; fortifica, vb., din lat. fortificare; înforța, vb. (vulgar, a forța). Vezi definitia »
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. Vezi definitia »
RADIOTOXICITÁTE s. f. toxicitate a substanțelor radioactive. (< engl. radiotoxicity) Vezi definitia »
INCIVILITÁTE s. f. impolitețe. (< fr. incivilité) Vezi definitia »
PÁSĂMITE adv. (Pop.) Pesemne, probabil, se pare, se vede că...; într-adevăr. Păsa1 + mite (înv. „darămite”, et. nec.). Vezi definitia »