NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität. Vezi definitia »

a scoate (cuiva) ochii (cu ceva) expr. a-i face (cuiva) reproșuri (în legătură cu ceva). Vezi definitia »

AUTENTICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi autentic. (< fr. authenticité) Vezi definitia »

RECUNOÁȘTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe. 2. A admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător. [P.i. recunósc. / < re- + cunoaște, după fr. reconnaître]. Vezi definitia »

tetragonicéște adv. (înv.) în lung și în lat. Vezi definitia »