ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor. – Din fr. organogène. Vezi definitia »

TEN s.n. Culoarea și calitatea pielii obrazului. ♦ Fond de ten = substanță grasă, colorată, folosită ca fard. [Pl. -nuri. / < fr. teint]. Vezi definitia »

METILBENZÉN s.m. Toluen. (din fr. méthylbenzène) Vezi definitia »

CROMATOGÉN, -Ă, cromatogeni, -e, adj. Care colorează, care produce materii colorante. – Din fr. chromatogène. Vezi definitia »

LEPIDOSIRÉN s. m. pește specific fluviului Amazon, care respiră prin branhii și plămâni. (< fr. lépidosirène) Vezi definitia »