Definita cuvantului eșarfă
EȘÁRFĂ s. f. 1. șal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă. 2. fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții. 3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. (< fr. écharpe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eșarfă
oálă (oále), s. f. – 1. Vas de lut. – 2. Urcior, chiup. – 3. (Înv.) Canal, țeavă de scurgere. – 4. (Mold.) Olan, țiglă. – Mr., megl. oală, istr. olę. Lat. olla (Pușcariu 1212; Candrea-Dens., 1267; REW 6059), cf. it., cat., sp. olla, prov. ola. Sunetul ll s-a păstrat, probabil sub influența pl. (Tiktin; Byck-Graur 31). – Der. ol, s. n. (Mold., Trans., oală; canal), reconstituit după pl. oale; olan, s. n. (țiglă; conductă); olar, s. m. (producător de oale), probabil din lat. *ollārius (Pușcariu 1218; Candrea-Dens., 1269; REW 6060); olărie, s. f. (atelier de oale, magazin); ulcea (var. ulcică), s. f. (oală mică, urcior), pe care Candrea îl derivă din lat. *ollicella, dar care poate fi creație dim. interioară; ulcelușe, s. f. (bardacă). Cf. ulcior. – Din rom. provine săs. oulendekel „capac de oală”, comp. cu germ. Deckel. Vezi definitia »
JUNÉȚĂ s.f. v. junețe. Vezi definitia »
prăseálă s.f. 1. (reg.) prăsilă. 2. (înv.) mulțime. Vezi definitia »
ióvă (-ve), s. f. – Varietate de salcie (Salix capraea). Sl. (bg., sb., rut.) iva (Conev 49; DAR). Vezi definitia »
LIDÍTĂ s.f. 1. Rocă silicioasă de culoare închisă, constituită în mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe bază de acid picric; melinită. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oraș în Anglia]. Vezi definitia »