ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage. Vezi definitia »

ESAVERÁJ s. n. (rugbi) diferența dintre punctele înscrise de o echipă și cele primite. (< eseu + -averaj) Vezi definitia »

PILOTÁJ¹ s. n. 1. știința și tehnica de a pilota (I, 1); pilotare. 2. încetinire a mersului unui tren sau unei nave din cauza nesiguranței parcursului. (< fr. pilotage) Vezi definitia »

METISÁJ s. n. Încrucișare a două rase de animale sau de plante. – Din fr. métissage. Vezi definitia »

CAPITONÁJ s.n. Capitonare. [< fr. capitonnage]. Vezi definitia »