Definita cuvantului bleotocăreală
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. - Bleotocări + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bleotocăreală
mucioníță s.f. (reg.) strat de nămol rezultat din putrefacția plantelor acvatice plutitoare; ciulineț. Vezi definitia »
ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. ♦ Distanța la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. La o aruncătură de băț = (foarte) aproape. 2. (Rar) Săritură. Șanțurile sărite dintr-o aruncătură (DELAVRANCEA). – Din arunca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
UNDÍNĂ s.f. v. ondină. Vezi definitia »
BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba. Vezi definitia »
acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă Vezi definitia »