Definita cuvantului eter
ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil și inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eter
BAEDEKER s.n. (Rar) Ghid al unui oraș sau al unei țări, alcătuit pentru uzul turiștilor. [Pron. bédecher. / < Baedeker – editor și scriitor german care a alcătuit o colecție de asemenea ghiduri]. Vezi definitia »
félcer (félceri), s. m. – Agent sanitar. Germ. Feldcherer, în Trans., prin intermediul mag. felcser (Candrea; DAR; Gáldi, Dict., 176), și în Mold. prin intermediul pol. felcser, rus. felĭdšer (Sanzewitsch, 203; Cihac, II, 108). Vezi definitia »
PASAGÉR, -Ă I. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc. II. s. n. navă de pasageri (I). III. adj., adv. trecător. (< fr. passager) Vezi definitia »
ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether. Vezi definitia »
a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea. Vezi definitia »