Definita cuvantului eteric
ETÉRIC, -Ă adj. 1. fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului. ♦ ulei ~ = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (fig.) foarte curat. ◊ subtil, inconsistent. (< germ. ätherische, it. eterico)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eteric
IPOHÓNDRIC, -Ă, ipohondrici, -ce, adj. Referitor la ipohondrie; ipohondru. – După fr. hypocondriaque. Vezi definitia »
voiníc (-cI), s. m. – 1. (Înv.) Ostaș, soldat. – 2. Tînăr, băiat. – 3. Viteaz. – 4. (Adj.) Tare, robust. – Var. înv. vonic. Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bg., sb., slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca și tc. voiniklar „ienicer” (cf. F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259). Din același motiv nu pare probabilă der. din sl. vojinŭ, cu suf. nic (Pușcariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia să fie vóinic, ca răzbóinic, stráșnic, tráinic etc. – Der. voinicame, s. f. (înv., armată, trupă); voinici, vb. (a se război; a duce viață de soldat sau de bandit; refl., a face pe grozavul); voinicesc, adj. (înv., războinic; curajos, viteaz, hotărît; robust, viguros); voinicește, adv. (vitejește, cu bărbăție, hotărît); voinicie, s. f. (înv., soldățime; înv., banditism; curaj, îndrăneală); voinicos, adj. (brav, îndrăzneț, întreprinzător; lăudăros; încrezut, fanfaron); voinicică, s. f. (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie să fie reproducerea rom. voinicesc. Cf. voină. Vezi definitia »
ELECTROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la electrotehnică. [Cf. fr. électrotechnique]. Vezi definitia »
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, fără viață. [Pr.: -bi-o-] Vezi definitia »
PATOGÉNIC, -Ă adj. Referitor la patogenie. [< fr. pathogénique]. Vezi definitia »