PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere) Vezi definitia »

DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare) Vezi definitia »

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans. – Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă). Vezi definitia »

COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter) Vezi definitia »

indiferenta la tot si la toate Vezi definitia »