ÓIȘTE, oiști, s. f. 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului, a căruței, a trăsurii etc., de care se înhamă caii (sau se înjugă boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oiștea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelației Carul-Mare, alcătuită din trei stele așezate în prelungirea careului care seamănă cu un car. 2. Parte componentă a morii de vânt, cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului. [Pr.: o-iș-] – Din bg. oište. Vezi definitia »

FETIDITÁTE s.f. Caracterul, starea a ceea ce este fetid. [Cf. fr. fétidité]. Vezi definitia »

este un program de scoala la o materie.ok Vezi definitia »

CEFALOCORDÁTE s.f.pl. (Zool.) Încrengătură de cordate inferioare, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. céphalocordates]. Vezi definitia »

FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité. Vezi definitia »