APLAZÍE s. f. întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ. (< fr. aplasie) Vezi definitia »

DISCONDROPLAZÍE s.f. Tulburare a creșterii, constând într-o osificare întârziată a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. dyschondroplasie, cf. gr. dys – dificil, chondros – cartilaj, plassein – a se forma]. Vezi definitia »

SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (1). 2. (Pop.) Mină de aur (1). [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ărie. Vezi definitia »

APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia) Vezi definitia »