AUTOTROFÍE s. f. mod de hrănire a organismelor autotrofe. (< fr. autotrophie) Vezi definitia »

HIDROPIZÍE s. f. acumulare de lichid în țesuturile și cavitățile seroase ale organismului. (< fr. hydropisie) Vezi definitia »

CONTRADÍCȚIE, contradicții, s. f. 1. (Fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legatură, coexistență și luptă a laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. ◊ Loc. adv. În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... 2. Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc. 3. Nepotrivire între idei sau fapte; contrazicere. ◊ Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Din fr. contradiction, lat. contradictio. Vezi definitia »

COSMOBIOLOGÍE s. f. exobiologie. (< fr. cosmobiologie) Vezi definitia »

PERCHEZÍȚIE s. f. cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune, sau la domiciliul acesteia. (< fr. perquisition, lat. perquisitio) Vezi definitia »