FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. Vezi definitia »

TRANSLOCÁȚIE, translocații, s. f. Mutare dintr-un loc în altul. ♦ (Biol.) Mutație cromozomică constând în atașarea unui fragment de cromozom la alt cromozom. – Din lat. translocatio, -onis, fr. translocation. Vezi definitia »

ORGANIZÁȚIE s.f. 1. Asociație, instituție socială care reunește oameni cu preocupări și uneori cu concepții comune, constituită pe baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei activități organizate și realizării unor scopuri comune. ◊ Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român sau a Uniunii Tineretului Comunist alcătuită din cel puțin trei membri. 2. Orânduire, organizare, ordine, rânduială. [Gen. -iei, var. organizațiune s.f. / cf. fr. organisation, rus. organizațiia, germ. Organisation]. Vezi definitia »

CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception]. Vezi definitia »

vóie (-i), s. f. – 1. Vrere, voință. – 2. Liber-arbitru, bun plac. – 3. (Înv.) Favoare, trecere. – 4. Dispoziție, umor, chef. – 5. Licență, permis, autorizație. – 6. Libertate. Sl. (sb., slov., pol., rus.) volja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 461; Conev 101; Tiktin), cf. v(r)oi, vrea și voios. – Der. învoi, vb. (a permite, a da autorizație; a acorda, a concede; a consimți, a admite, a accepta; a cădea de acord, a se înțelege; a da satisfacție; refl., a se obliga, a se angaja; refl., a se potrivi, a se asorta, a se simți bine); învoială, s. f. (acord, pact, compromis, contract; concordie, armonie); învoitor, s. m. (lucrător în acord); volnic, adj. (liber, independent, autonom), înv.; volnici, vb. (a elibera, a da drumul, a lăsa liber; a dezrobi), cf. pol. wolnić „a dezrobi”; volnicie, s. f. (libertate, dezrobire; licență, autorizație, permis), înv.; nevolnic, adj. (mizerabil, nenorocit). Cf. nevoie. Vezi definitia »