țist (-turi), s. n. – Funcționar, slujbaș, ofițer. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 163). – Der. tistie, s. f. (Trans., înv., slujbă, funcție înaltă). Vezi definitia »

acest text este scurt si literar Vezi definitia »

SEPARATÍST, -Ă, separatiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separă, se izolează de majoritate; care este adept al separatismului. – Din fr. séparatiste. Vezi definitia »

CARST, carsturi, s. n. Eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice; (concr.) formă de relief rezultată în urma acestei eroziuni. – Din germ. Karst. Vezi definitia »

CATASTROFÍST, -Ă adj. referitor la catastrofism. (< engl. catastrophist) Vezi definitia »