ITALIENÍSM s.n. 1. Element de jargon de origine italiană. 2. Curent lingvistic inițiat de I. Heliade-Rădulescu, care urmărea apropierea prin mijloace artificiale a limbii române de limba italiană. [Pron. -li-e-. / cf. fr. italianisme]. Vezi definitia »

CARDIOSPÁSM s.n. Spasm al inimii. [Pron. -di-o-, pl. -me. / < fr. cardiospasme]. Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepție potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului. (< fr. anthropocentrisme) Vezi definitia »

GHERÍSM s. n. concepție a lui C. Dobrogeanu-Gherea, care a susținut în teoretizările sale condiționarea socială a artei și efectul ei social, anticipând și conceptul de „critică creatoare”. (< Gherea + -ism) Vezi definitia »

IZODIMORFÍSM s.n. (Chim.) Proprietate a unor compuși izomorfi de a forma cristale mixte. [< fr. isodimorphisme]. Vezi definitia »