Definita cuvantului evidență
EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu evidență
INSTÁNȚĂ s. f. organ de stat însărcinat cu judecarea cauzelor civile și penale; autoritate judecătorească. ♦ în ultimă ~ = până la urmă. (< fr. instance, lat. instantia) Vezi definitia »
TRILÉMĂ s.f. (Rar) Situație care pune trei alternative dintre care trebuie aleasă una. [Cf. germ. Trilemma]. Vezi definitia »
AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian, mai greu decât aerul, care se menține în aer datorită mișcării lui de înaintare. Avionul, elicopterul, reactorul etc. sunt aerodine. Vezi definitia »
vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi Vezi definitia »
DULÚȚĂ s. f. (Reg.; în expr.) A se duce duluță = a fugi iute; a se face nevăzut. – Et. nec. Vezi definitia »