Definita cuvantului evidență
EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu evidență
SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it. soffitta, fr. soffite) Vezi definitia »
nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. – Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (Bucov.) naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În Mold. Vezi definitia »
petíță2, petíțe, s.f. (reg.) jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuși cruciș și al căror număr variază după regiuni; picior, petină. Vezi definitia »
șúgă, șúgi, s.f. (reg.) 1. boală a oilor. 2. belea, necaz, nenorocire. 3. (fig.) grup de copii nebunatici. Vezi definitia »
EPENDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului ependimului. [< fr. épendymite]. Vezi definitia »