HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

CONTRAREVÍZIE s. f. 1. control suplimentar după controlul obișnuit. 2. a doua revizie a unei tipărituri, în coală. (< fr. contre-révision) Vezi definitia »

pecúnie s.f. (înv.; cu sens colectiv) bani; avere; monedă. Vezi definitia »

TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

TRANSMIGRÁȚIE, transmigrații, s. f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp. – Din fr. transmigration, lat. transmigratio. Vezi definitia »