RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio¹. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + emițător (după fr. radio-émetteur). Vezi definitia »

COARMATÓR s.m. Coproprietar al unei nave. [Pron. co-ar-. / < fr. coarmateur]. Vezi definitia »

ROTITÓR, -OÁRE, rotitori, -oare, adj. (Despre piese, elemente, obiecte etc.) Care se rotește. – Roti + suf. -tor. Vezi definitia »

ESEIÓR s.m. (Franțuzism) Pilot care încearcă avioanele noi în zbor; pilot de încercare. [Pron. -se-ior. / < fr. essayeur]. Vezi definitia »

STÂNJENITÓR, -OÁRE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor. Vezi definitia »