Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
județeásă s.f. (înv.) soția judelui (conducătorului). Vezi definitia »
RADICULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rădăcinilor nervoase craniene sau rahidiene. [< fr. radiculite]. Vezi definitia »
daravéră (-re), s. f. – 1. Treabă, afacere comercială. – 2. Încurcătură. – 3. (Arg.) Organ sexual. – Var. daravere, daravelă. Mr. daraveră. It. dare(e)avere „activ și pasiv”, termen comercial intrat prin filieră orientală, cf. ngr. νταραβέρι „mișcare comercială”, tc. dalavera „înșelătorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). În general se indică de obicei ipoteza unei combinații interne între dare și avere, pe baza modelului din tc. alișveriș (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se referă greșit la tc. dever „mișcare comercială”, cf. dever. Sensul 3 apare și în tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14). Vezi definitia »
MILÉZIMĂ s. f. v. milesim. Vezi definitia »
SCIZURÍTĂ s. f. inflamație a unei scizuri pulmonare. (< fr. scissurite) Vezi definitia »