Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
SLOBOZEÁNCĂ, slobozénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Slobozia (din județul Ialomița). ♦ Locuitoare din municipiul Slobozia. (slobozean + suf. -că) Vezi definitia »
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și prin orgii. ♦ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; orgie. – Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia). Vezi definitia »
polunóșniță (polunóșnițe), s. f. – Utrenie. – Var. polonoș(t)niță, poluloș(t)niță. Sl. polunoštĭnica „miezul nopții” (Cihac, II, 274). Vezi definitia »
a sta cloșcă expr. (d. femei) a accepta fără să se opună / fără să se împotrivească unui raport sexual. Vezi definitia »
FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică. Vezi definitia »