ZOOMAGNETÍSM s.n. Magnetism animal. (din fr. zoomagnétisme) Vezi definitia »

CROMATÍSM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din fr. chromatisme. Vezi definitia »

EPIGONÍSM s. n. Atitudine, manifestare a epigonilor. – Din fr. épigonisme. Vezi definitia »

CANIBALÍSM s. n. 1. antropofagie. 2. (fig.) cruzime, sălbăticie. (< fr. cannibalisme) Vezi definitia »

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german]. Vezi definitia »